Ce presupune tratamentul de chirurgie parodontala?

Chirurgia parodontala este o componenta integrata si esentiala din „arsenalul terapeutic” al medicului parodontolog, care are drept obiectiv restabilirea sanatatii parodontiului (structura care asigura fixarea dintilor in osul maxilar) prin interventii chirurgicale. Protocoalele de chirurgie parodontala vizeaza atat tesuturile moi, cat si cele dure, iar indicatiile sunt extrem de variate, incluzand in principal situatii in care tratamentele non-chirurgicale nu sunt suficiente pentru gestionarea si/sau tratarea bolii parodontale.

Indicatiile interventiilor de chirurgie parodontala

Medicul specialist este in masura sa indice in ce context nosologic sunt indicate interventiile de chirurgie parodontala. Cu toate acestea, in majoritatea cazurilor acesta este indicat in:

• parodontita moderata sau severa, care se prezinta cu pungi parodontale reziduale ≥5 milimetri dupa interventiile terapeutice initiale;
• defecte osoase angulare (defecte infraosoase, tridimensionale);
• corectii estetice si/sau functionale (alungirea coroanei clinice, chirurgie mucogingivala);
• gingivectomie (indepartarea chirurgicala a gingiei) estetica (gummy smile, spre exemplu).

Bineinteles, recomandarile interventiilor de chirurgie parodontala sunt mai multe, dar acestea sunt printre cele mai frecvente obiective terapeutice. Tratamentul se planifica doar dupa evaluarea clinica si radiologica completa a pacientului, urmata de o etapa de terapie parodontala initiala, al carei scop este ameliorarea inflamatiei asociate si pregatirea tesuturilor pentru interventia chirurgicala ulterioara.

Tipuri de interventii de chirurgie parodontala

Tratamentul chirurgical parodontal poate fi clasificat in functie de scopul terapeutic si de tehnica utilizata de specialist.

Chirurgie parodontala rezectiva

Aceasta abordare vizeaza indepartarea tesutului parodontal inflamat si remodelarea osului alveolar in vederea eliminarii pungilor parodontale asociate. Include tehnici precum:

• gingivectomia clasica (indepartarea tesutului gingival excesiv);
• chiuretajul chirurgical (eliminarea tesuturilor de granulatie si netezirea suprafetelor radiculare);
• osteoplastia si ostectomia (remodelarea sau indepartarea osului alveolar afectat).

Indicatiile interventiilor parodontale rezective sunt pungile parodontale profunde, inaccesibile pe cale non-chirurgicala, conturul osos neregulat si lipsa perspectivelor regenerative.

Chirurgie parodontala regenerativa

Aceasta alternativa are drept obiectiv regenerarea aparatului de sustinere al dintelui – cementul, ligamentul si osul alveolar – prin tehnici specifice, viabile din punct de vedere clinic. Tehnicile si materialele includ:

• utilizarea membranelor resorbabile sau neresorbabile pentru excluderea epiteliului;
• utilizarea factorilor de crestere (EMD, PRF);
• grefele osoase (autogrefe, alogrefe, xenogrefe, grefe aloplastice).

Indicatiile acestor interventii sunt defectele angulare profunde, in special, iar principalii candidati sunt pacientii care au potential regenerativ favorabil, cum ar fi nefumatorii, precum si cei cu o igiena orala adecvata.

Chirurgie parodontala plastica (chirurgia mucogingivala)

Vizeaza indeosebi tratamentul defectelor tesuturilor moi, in scopuri functionale si/sau estetice. Procedurile comune implica:

• acoperirea recesiunilor gingivale prin grefe de tesut conjunctiv subepitelial, tehnica tunelizarii, tehnica coronar avansata;
• augmentarea crestei alveolare moi;
• eliminarea frenumurilor cu insertie joasa (frenectomie);
• alungirea coroanei clinice pentru restaurari de natura protetica.

Factorii critici pentru succesul unei astfel de interventii sunt stabilitatea lamboului, grosimea tesutului gingival si optarea specialistului pentru tehnica atraumatica, daca este posibil.

Etapele tratamentului de chirurgie parodontala

Pentru o cat mai buna desfasurare a interventiei chirurgicale, este necesar ca medicul si pacientul sa respecte o serie de etape implicite ale actului medical, si anume:

Evaluarea preoperatorie

Include anamneza completa a pacientului, inclusiv statusul medical sistemic. De asemenea, se evalueaza indicele parodontal complet (BOP, PPD, CAL) si se efectueaza radiografii periapicale sau CBCT (in cazurile complexe). Profilul de risc parodontal este evaluat prin indici precum fumator/nefumator, diabet asociat, gradul de igiena dentara.

Interventia chirurgicala propriu-zisa

Este, probabil, etapa cu cele mai multe emotii pentru pacient – dar nu si pentru specialist. Aceasta presupune, inainte de toate, dezinfectarea campului operator si asigurarea unui spatiu antiseptic de lucru. Se intervine cu anestezie locala (articaina/adrenalina, de preferat datorita faptului ca are efect vasoconstrictor), iar ulterior se executa lamboul (full-thickness sau split-thickness, in functie de obiectivul procedurii). Se realizeaza debridarea chirurgicala completa si, daca este cazul, se aplica biomaterialele.

Etapa postoperatorie si managementul vindecarii

Postoperator, se realizeaza suturi atraumatice, iar in cazurile selectionate se administreaza terapie antibiotica (spre exemplu, amoxicilina + metronidazol timp de 7 zile). Pentru gestionarea inflamatiei asociate, se pot administra analgezice si antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi ibuprofenul si paracetamolul.

Medicul specialist ii va oferi pacientului toate informatiile necesare pentru a-i asigura o recuperare atat rapida, cat si sigura, cu instructiuni precise. De obicei, se recomanda o reevaluare la 7-10 zile pentru indepartarea firelor, iar dupa 1, 3 si 6 luni postoperator, se recomanda evaluarea stabilitatii clinice.

Factori de prognostic si posibile complicatii in chirurgia parodontala

Factorii care influenteaza prognosticul unei interventii sunt:

• gradul initial de afectare parodontala;
• igiena orala postoperatorie;
• comorbiditatile pacientului (diabetul, bolile cardiovasculare);
• fumatul;
• stabilitatea restaurarilor protetice asociate.

In general, interventiile de chirurgie parodontala sunt lipsite de complicatii, fiind relativ sigure. Cu toate acestea, pot aparea si posibile complicatii, cele mai comune fiind:

• reactii inflamatorii postoperatorii;
• dehiscente si necroze ale lamboului;
• infectii postchirurgicale;
• recurenta bolii parodontale.

Chirurgia parodontala presupune, in cele din urma, interventii complexe care ridica, astfel, necesitatea unei planificari riguroase, selectionarii corecte a cazului, precum si o tehnica impecabila de executie, pentru a asigura succesul terapeutic pe termen lung. Fiecare pacient este tratat drept un caz aparte, necesitand un tratament individualizat, adaptat nevoilor specifice pe care le are.